Toamnă

toamna

Venit-a toamna iar, cu frunze-ngălbenite,
cu ploi ce par să țină o veșnicie-n clipe,
cu gânduri noi, cu pace, războaie, promisiuni,
cu oameni la tot pasul ce țin în pumni, minuni.

Venit-a toamna iar și totul e-n schimbare.
Noi n-am ramas la fel, dar iarăși ni se pare
că suntem cei mai buni. E o greșeală mare,
dar ne dorim să credem la fel în continuare.

Venit-a toamna iar, cu prietenii de-o viață
ce au statornicii ce-atârnă de o ață…
cu oameni vechi și noi, cu zâmbete și lacrimi
ce reușesc încet să-acopere din patimi.

Venit-a toamna iar, în suflete ne plouă,
și mergem către preot, luând iarăși haină nouă.
Păcatele ne iartă, tu Doamne, bun și blând
ascultă-mi rugăciunea! La mine ești, în gând!

Venit-a toamna iar, vă scriu din depărtare;
dar v-amintesc cu drag și bucurie mare,
că-n sufletele în care Hristos sălășluiește,
acasă e oriunde. Fii fericit, iubește!

Cătălina Buzățelu, 11.10.2016

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *