sergiu ciorcarlan

now browsing by tag

 
 

Recomandare de carte: „România furată” de Sergiu Ciocârlan

Romania-furata-Sergiu-Ciocarlan

   „ROMÂNIA FURATĂnu este o carte, ci un strigăt plin de durere și dragoste. Un urlet care vrea să trezească sufletul din noi, care vrea să ne spună încă o dată cu ce se mănâncă libertatea. Consider că va fi simțit ca o palmă mai ales pe obrazul generației tinere care nu numai că vede în libertate exact opusul ei, ci chiar se încăpățânează să trăiască în aceeași stare de mediocritate și moarte sufletească.

Generația mea este caracterizată de uitare. Uitarea și nepăsarea fac ca tânărul să nu mai știe cine este și de ce se află în viața aceasta. Starea de mulțumire în care ne aflăm nu poate produce decât dezgust. Libertatea nu ține cont de limite geografice, ci de posibilitățile care mai sunt sau nu mai sunt în sufletul fiecăruia dintre noi. În momentul în care am ajuns să vindem tot pentru bani, suntem morți. Niște morți care încă își mai târâie trupurile putrezite de păcat, care încă își caută fericirea în nefericire, în groază. Și da, trăim niște vremuri în care literatura în care nu-ncape Hristos este premiată la cele mai inedite concursuri literare. Trăim într-o societate care a ajuns să aprecieze ponegrirea, care se bucură de noile scandaluri, de multe ori fabricate, din interiorul Bisericii. În liniștea mascată în care trăim auzim un strigăt. E dureros, știu. Însă trebuie să ne trezim, chiar dacă ne doare. Să acceptăm că Europa ne omoară sufletele, iar dacă ne distruge sufletește, nu mai suntem oameni. Să stăm și să cugetăm la lipsa de reacție a majorității noastre, la frica inexplicabilă care s-a sălășluit în sufletele noastre în care, paradoxal, ar trebui să se afle Hristos. Oameni buni, să ne trezim! Unde e Hristos nu există frică! Frica nu înseamnă politețe, iar cei care ne induc ideea că suntem habotnici dacă reacționăm trebuie puși la punct.

Cu nădejdea că veți lăsa acest strigăt să vă pătrundă până în adâncul sufletului, vă propun ca apoi să faceți un exercițiu după care să punem cu toții început bun. Martirii închisorilor comuniste, unii studenți fiind, au mărturisit Adevărul cu prețul vieții lor. Au primit o moarte groaznică din punct de vedere fizic, fiind schinghiuiți până își dădeau duhul. Trăim vremuri asemănătoare, însă noi n-avem curaj să mărturisim, motivându-ne gestul cu idei extrem de banale. Să cugetăm. Dumneavoastră aveți conștiința curată? Ați apărat Adevărul de fiecare dată când vi s-a cerut asta? Ați ieșit să spuneți că Da, fraților! Hristos e Viața, eu nu pot trăi fără El! Sub pretextul bunului simț și al politeței, uneori am tăcut. Iar dintre toți cei vinovați, eu sunt prima.  Din fericire, însă, aveți în mână un strigăt care vă poate trezi. Trebuie doar să-l primiți…

 

Cătălina Dănilă

Cartea poate fi comandată la Sophia