poezie

now browsing by tag

 
 

Am dreptul

10696393_381773178652177_929309808769663370_n

Sunt om și am dreptul să zbor peste teamă
să-mi plâng fericirea, să simt cum mă cheamă,
să uit de durere, să cred în Iubire
și-n pofta de viață și-a mea nemurire.

Sunt om și am dreptul să fug de uitare
s-arăt lui Hristos în ce loc ce mă doare,
să cred că iubirea-I să vindece poate
și astfel să scape un suflet de moarte.

Sunt om și am dreptul să fiu supărat
că încă mai doare ce nu am iertat.
Și-ncerc să nu sufăr din cauza mea,
dând vina pe alții, dar doare și-așa.

Sunt om și am dreptul să nu cred în moarte,
ci în adormirea ce trece prin noapte
și-n îngeri ce vin cu Harul Cel Sfânt
s-adoarmă un suflet pierdut pe pământ.

Sunt om și am dreptul să fiu fericit,
Să-mpart fericire, să simt că-s iubit.
Nu neg nici tristețea, nici plâns nu alung
dar cred că acestea în viață n-ajung.

Sunt om și am dreptul să n-am niciun drept,
dar nu vreau soluții de om prea deștept.
În viață ce-i grea e normalitatea,
nu slava deșartă și nici chiar dreptatea.

Sunt om și asta iubesc cel mai tare,
deși când privești, posibil nu pare.
Căci sufletu-n care trăiește Hristos
îl poate avea doar omul frumos.

Iași, 27 noiembrie 2014

 

Lacrima sufletului – poezie

singuratate-14_e5c38377ee668e

Mergeam pe străzi pustii şi cugetam,

Şi singur uneori plângând vorbeam.

Mă înecam în lacrimi şi-n durere

Şi cugetam la ultima putere

Ce mă ducea ca mort pe alte culmi stinghere.

Eu nu vroiam să te revăd acum

Şi nici vreodată să m-opreşti în drum

Să-mi spui că te-ai pierdut în viaţa-ţi grea,

Şi că pe tine nimeni nu te vrea.

M-ai ascultat arareori, fiinţă!

Tu nu vroiai să mergi spre nefiinţă

Şi rămâneai în lume mult prea singur.

Eşti tânăr – scoală-te, ascultă-ţi gândul…

Ce-ţi spune să-ţi trezeşti şi conştiinţa

Să îţi înaripezi iarăşi credinţa.

Eşti tânăr, nu mai pribegi pe drum greşit

Acum, când tu în suflet ţi-ai găsit

Acea fărâmă plină de credinţă

Ce te va duce înspre biruinţă.

 

Pe tine, tinere odor,

Te-a aşteptat în ceruri deseori

Şi chiar neîncetat te-a căutat

Chiar Cel ce este Împărat.

Nu l-ai găsit unde credeai că este,

Nu l-ai găsit cu-adevărat în vreo poveste.

Nu l-ai găsit în club şi nici în discotecă,

Nu l-ai găsit în băuturi, ţigări şi nici într-o ruletă

Ce îţi pierdea şi banii strânşi în chetă.

Până şi prietena te-a înşelat,

Şi sufletul tu morţii ţi l-ai dat.

Şi zilele pierdute chiar pe chat,

Şi Messenger, şi net…când l-ai aflat,

Te-au îndrumat pe căi greşite şi pustii,

Când te-întrebai plângând

Tu, Doamne, oare nu mai vii???
M-ai părăsit sau eşti ascuns în vreo pustie,

Sau undeva departe, înspre veşnicie?

Iar când credeai că totul s-a sfârşit,

Ca o făclie-n inim-a venit.

Era Hristos – te aştepta şi încă plin de lacrimi.

Şi te chema uşor…să scapi de patimi.

Tu L-ai găsit acolo unde credeai că nu era,

Dar El era aproape, undeva, şi te-aştepta.

Ai renunţat la droguri, club şi discotecă,

Şi-ai mers încet pe singura potecă

Ce te ducea la viaţa în credinţă

Şi în final, în cer…la biruinţă.

Ai adormit plângând cu bucurie,

Şi ai ajuns uşor la veşnicie…