catalina danila poezie

now browsing by tag

 
 

Hristos

euuuuuuuuuuuu

Hristos-
Singurul care mi-a declarat iubirea
şi care şi-a păstrat acest tainic sentiment
indiferent de loviturile
pe care I le-am dat
prin păcatele mele.
Mi-a făcut declaraţia la botez,
mi-o întăreşte la fiecare spovedanie
şi mi-o repetă la fiecare Liturghie.
Face asta nu pentru că merit,
ci pentru că ştie
că nu pot trăi fără El.

Adânc de seară

seara-pe-mal-2

Când în adânc de seară vezi chiar rana
ce se-adânceşte-n suflet, neştiută
şi putredă de griji şi de uitare
se năruie în noaptea nevăzută,
vezi răsărind acolo o schimbare.

Când în adânc de seară amintirea
îţi dă bătăi de cap şi te-nfioară
de crezi că nu-i cu rost nicio povară
şi în uitare chiar ai vrea să moară,
ea şi mai tare o să vrea să doară.

Când în adânc de seară ochiul
ar vrea să-şi verse lacrima cea rece
şi să topească tot ce nu iubeşte,
tu aminteşte-ţi că ispita trece
şi-atunci cununa şi mai tare creşte.

Când în adânc de seară al tău suflet
ţi-aduce-aminte c-ai pierdut apusul,
nu te-ngriji de asta, caci ştii bine
că Domnul pregătit-a pentru tine
şi mâine asta, şi că-ţi aparţine.

Când în adânc de seară ochiul tău
albastru şi curat ca cerul mare,
se va opri din drum să mai privească
tot ce frumos chiar ţie ţi se pare,
tu fă-i pe plac şi uită-te în zare.

Când în adânc de seară inima
va vrea să spună cuiva că îl iubeşte,
Opreşte-te şi las-o să strecoare
Cuvânt de vindecare ce rodeşte,
în clip-aceea, chiar dacă te doare.

Când în adânc de seară rugăciunea
te va uni în cuget şi-n simţire
cu înc-un suflet plin de neputinţă,
tu lasă-te purtat de-acea iubire
şi-nalţă-te-n văzduh, spre biruinţă.

Când, în adânc de seară buza ta
şopteşte mlădios o poezie,
continuă în suflet să trezeşti
cuvânt de rugă, plin de apă vie
Căci ce-ai în suflet, aia-i ce iubeşti.

Când în adânc de seară Domnul tău
te va găsi în priveghere ne-ncetată
şi te va lua în braţele Lui sfinte,
să nu îţi fie inima mirată,
c-acolo vei trăi, în inima Lui mare de Părinte.

Cât e de greu!

cat e de greu

Cât e de greu, Doamne!

să plângi

cu inima împietrită!

Lacrimile Tale

ajung

în ochii mei orbi.

Dar doare

atât de mult

vindecarea!

Te rog pentr-o clipă:

Oprește-Te

și ia-mă în brațe.

Sunt eu,

nevoiașa iubirii Tale.

Tu, Cel ce stai în mine

cruce-athos

Tu, Cel ce stai în mine cu dor necontenit,

Ai mila celui care mereu nu Te-a iubit.

Singurătatea face nu să-mi revin din iad,

ci iarăși și mai tare atunci chiar eu să cad.

 

Tu, Cel ce stai în mine când toți m-au părăsit,

Ai mila celui care adesea te-a mâhnit.

A ta mustrare caldă îmi spune negreșit,

Căci veșnica-Ți iubire și-un iad a biruit.

 

Tu, Cel ce stai în mine ștergând al meu obraz,

Ai mila celui care doar în necaz e treaz.

Nădejdea-Ți mă ajută-n lacrimi și suspin,

Căci tot ce-i făr’ de Tine e un vremelnic chin.

 

Tu, Cel ce stai în mine plângând pe rana mea,

Ai mila celui care pe Tine iar Te vrea.

E sânge și durere, iar greaua neputință

Zdrobește sub tristețe frumoasa biruință.

 

Tu, Cel ce stai în mine și tot ce simt tu vezi,

Ai mila celui care încă mai are-un Crez.

Căderea omenească n-o sfărâma de tot,

Căci dacă sunt cu Tine, și munți să mut eu pot.

 

Tu, Cel ce stai în mine și când sunt bucuros,

Ai mila celui în care sălaș are Hristos.

Rămâi de-acum cu mine și-ajută-mi să pot fi

Un locușor în care să Te poți odihni.

 

Tu, Cel ce stai în mine și-asculți și ruga mea,

Ai mila celui care se-ncrede-n Taina Ta.

Nu te mâhni căci firea-mi greșește iar și iar,

Nimic din toate-acestea nu este în zadar!

Lacrima sufletului – poezie

singuratate-14_e5c38377ee668e

Mergeam pe străzi pustii şi cugetam,

Şi singur uneori plângând vorbeam.

Mă înecam în lacrimi şi-n durere

Şi cugetam la ultima putere

Ce mă ducea ca mort pe alte culmi stinghere.

Eu nu vroiam să te revăd acum

Şi nici vreodată să m-opreşti în drum

Să-mi spui că te-ai pierdut în viaţa-ţi grea,

Şi că pe tine nimeni nu te vrea.

M-ai ascultat arareori, fiinţă!

Tu nu vroiai să mergi spre nefiinţă

Şi rămâneai în lume mult prea singur.

Eşti tânăr – scoală-te, ascultă-ţi gândul…

Ce-ţi spune să-ţi trezeşti şi conştiinţa

Să îţi înaripezi iarăşi credinţa.

Eşti tânăr, nu mai pribegi pe drum greşit

Acum, când tu în suflet ţi-ai găsit

Acea fărâmă plină de credinţă

Ce te va duce înspre biruinţă.

 

Pe tine, tinere odor,

Te-a aşteptat în ceruri deseori

Şi chiar neîncetat te-a căutat

Chiar Cel ce este Împărat.

Nu l-ai găsit unde credeai că este,

Nu l-ai găsit cu-adevărat în vreo poveste.

Nu l-ai găsit în club şi nici în discotecă,

Nu l-ai găsit în băuturi, ţigări şi nici într-o ruletă

Ce îţi pierdea şi banii strânşi în chetă.

Până şi prietena te-a înşelat,

Şi sufletul tu morţii ţi l-ai dat.

Şi zilele pierdute chiar pe chat,

Şi Messenger, şi net…când l-ai aflat,

Te-au îndrumat pe căi greşite şi pustii,

Când te-întrebai plângând

Tu, Doamne, oare nu mai vii???
M-ai părăsit sau eşti ascuns în vreo pustie,

Sau undeva departe, înspre veşnicie?

Iar când credeai că totul s-a sfârşit,

Ca o făclie-n inim-a venit.

Era Hristos – te aştepta şi încă plin de lacrimi.

Şi te chema uşor…să scapi de patimi.

Tu L-ai găsit acolo unde credeai că nu era,

Dar El era aproape, undeva, şi te-aştepta.

Ai renunţat la droguri, club şi discotecă,

Şi-ai mers încet pe singura potecă

Ce te ducea la viaţa în credinţă

Şi în final, în cer…la biruinţă.

Ai adormit plângând cu bucurie,

Şi ai ajuns uşor la veşnicie…