Rugă

luna

Te rog să-mi fii și lacrimă și zâmbet,
Te rog să-mi fii un umăr ca să-mi plâng
nevoia sau durerea în vreun cântec.
Te rog să nu mă uiți când iar mă frâng!

Te rog să-mi fii Tu dorul cel din urmă,
Te rog să mă trezești din somnul greu
ce mă cuprinde-n suflet. Tu îl curmă
și-aproape în ispite fi-mi mereu.

Te rog să nu mă uiți când mintea-mi rece
Te uită sau te-alungă ne-ncetat
din inima și viața ce îmi trece
și se-adâncește doar înspre păcat.

Te rog să nu mă crezi când neștiința
sau chiar păcatu-Ți zice să Te-ascunzi
de mine, ce-am pierdut iarăși credința,
ci în iertare iar să mă scufunzi.

Te rog din nou, Tu, Doamne, nu pleca
urechea-Ți când nu știu ce tot Îți cer.
Tu poți din nou atunci a mă ierta,
eu pot din nou să-nvii, nu iar să pier.

T e rog să-mi uiți trecutul ce mă doare.
Tu știi că eu nu pot și înțelegi.
Când sufletu-mi încet, mereu tot moare,
Tu drumul potrivit să mi-l alegi.

Te rog în noaptea asta cu lumină,
să mă îndrumi spre bine, priveghind.
Tu sufletu-mi în taină mi-l alină,
eu negreșit, a Ta să fiu, iubind.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *