Raiul căsniciei există?

raiul
Mi-aș fi dorit ca în perioada de dinainte de căsătorie să am ocazia să citesc sau să ascult măcar câteva idei despre ce se va petrece cu mine, cu sufletul meu după ce voi face acest mare pas. De auzit nu pot spune că nu am auzit, însă nu ceea ce aș fi vrut să aud ca să mă convingă că această mare taină va duce într-adevăr la ceva bun, la ceva frumos. Din păcate, familiile din jurul nostru nu sunt întotdeauna demne de luat ca exemplu și asta îl face pe tânărul care se gândește la căsătorie să își pună mari semne de întrebare asupra acestei decizii. În situația aceasta m-am aflat și eu. Nu știu cum se făcea că tot ceea ce auzeam mă făcea să fiu din ce în ce mai descumpănită. Articolele vorbeau despre cât de greu este să suporți un om toată viața lângă tine, despre incompatibilitățile pe care nu le poți vedea dinainte, despre certuri și altele asemenea. Cărțile aveau titluri ca «Νu te mai suport!», iar în jurul meu mai vedeam și familii care păreau a fi fericite, însă niciuna așa cum îmi imaginam eu că aș vrea să fie a mea. Astfel stând lucrurile, curaj prea mare nu îți oferă nimeni, mai ales dacă ai vreun gând de căsătorie la o vârstă “fragedă”, adică sub 25 de ani. Lumea te îndeamnă să îți mai trăiești viața, nu să te legi de mâni și de picioare de-un om alături de care, și-așa ai de stat o viață întreagă. Concepția aceasta îi face pe tinerii zilelor noastre să amâne momentul cât mai mult cu putință și fac asta crezând că e un lucru care le va aduce mai multă bucurie.
Singurătatea simțită de foarte mulți tineri ai zilelor noastre este, din păcate, extrem de prost înțeleasă. Nici eu n-am înțeles-o decât după ce m-am căsătorit. Deși aș fi crezut că până să mă căsătoresc nu am avut parte de o perioadă foarte fericită, aveam să descopăr că nu a fost așa. Cred că Dumnezeu ne mai lasă și singuri uneori, pentru a ne vedea pe noi înșine, pentru a ști dacă suntem sau nu pregătiți pentru a fi alături de cineva. E o perioadă cu adevărat binecuvântată în care ai timp de meditat, de rugăciune, de libertate înțeleasă în sensul bun al cuvântului. Însă după acea perioadă, atunci când ajungi să cunoști pe cineva, nu știi ce înseamnă să ai răbdare pentru a vedea dacă este sau nu persoana potrivită. Atunci, dacă ai deja 30-35 de ani, normal că nu-ți mai permiți să stai încă câțiva ani ca să vezi dacă e bine sau nu să te căsătorești. Așa că aștepți un pic și…faci pasul. Dacă ai sub 30, nu te îngrijorezi. Ai o viață înainte. Te bucuri de o libertate pe care societatea ți-a prezentat-o atât de bine până atunci! Așa că te întrebi pe bună dreptate, ce-i familia? Un mic iad care-ți ia libertatea, fericirea, tot? Sau un rai pământesc de care te bucuri în fiecare zi, cât poate sufletul tău de tare? Oare viața aceea întreagă pe care trebuie să o trăiești alături de un același om, îți va ajunge sau este deja prea mult?
Aș vrea să am cuvinte pentru a descrie ce înseamnă căsătoria în Biserică, însă, din păcate, nu le găsesc. Nu cred că aș putea, cu toată experiența de a scrie și bunăvoința mea, să pot descrie cât de mult mi-aș fi dorit ca înainte de α mă căsători să știu măcar câte ceva despre bucuria pe care o simte o femeie în sânul unei familii binecuvântate de Dumnezeu și cât de important e bărbatul iubitor în viața unei femei sensibile. Acum știu că viața întreagă ți se pare atât de scurtă atunci când ai lângă tine un om atât de minunat, așa cum e soțul tău!
Aș vrea să-ți spui ție, celei necăsătorie încă, că te așteaptă ceva muuult mai frumos decât îți poți închipui acum. Te așteaptă zile întregi de zâmbet, de bucurie sufletească imensă pentru lucruri atât de mărunte, pentru lucruri care atunci când erai singură nu te făceau nici măcar să zâmbești. Te așteaptă zile senine, pline de iubire și protecție, de stimă și atenție, de rugăciune și bunăvoință. De-abia atunci vei înțelege că într-adevăr, dragostea nu cade niciodată. Nu are unde să cadă, nu poate să cadă, tocmai pentru că nu e susținută de nimic omenesc. Hristos e cel care o susține, care ține în brațele Sale familia și dragostea care a unit-o. Oare mă fac cât de cât înțeleasă? Gândește-te la cum îți simți sufletul când ai o bucurie imensă, cea mai mare bucurie pe care ai trăit-o în viața ta și gândește-te cum va fi când îți vei simți sufletul așa în fiecare dimineață, atunci când te vei trezi și vei vedea că omul pe care-l iubești este lângă tine și că amândoi sunteți lângă Hristos, că trăiți fiecare ceas în El, în iubirea pe care v-a binecuvântat-o și care v-a făcut să înfloriți ca rămurelele din copacii primăverii. O bucurie atât de adâncă, atât de duhovnicească și …atât de normală, de umană, încât te face să te gândești dacă mai ești sau nu pământean. De aceea, atunci când m-am căsătorit și primeam urări de “Să vă iubiți ca-n prima zi”, mă bucuram și mă rugam să fie așa. Acum, însă, îmi dau seama că nu ar fi trebuit să îmi doresc asta. De ce? Pentru că Hristos face ca iubirea să înflorească, să devină mai frumoasă, mai plină de bucurie decât a fost la început. Iubirea înflorește și fizic, atunci când apar pruncii, atunci când fata de dinainte de căsătorie își simte viața din ea, cum se mișcă, cum trăiește prin ea și prin iubirea dintre ea și soț. Poate mai ales atunci îți dai seama că iubirea chiar este vie și că nu îți poate ajunge această viață pentru a-I spune lui Hristos câtă bucurie e-n sufletul tău. Desigur, familia nu este lipsită de probleme sau certuri, însă adevărul este că dragostea pe toate le rabdă, le crede, le nădăjduiește. Atunci când iubești și când ai binecuvântarea lui Dumnezeu asupra ta și a soțului, simți, fizic vorbind, că nimic nu e de netrecut, că totul este posibil și cu adevărat, că dragostea este deasupra tuturor problemelor acestei lumi vremelnice. De aceea, cred că și amânarea cu o singură zi a căsătoriei, este, pe de o parte, o pierdere. Dacă ești sigură de faptul că vrei să ai un anumit om alături de tine, întreaga viață, căsătorește-te! Vei simți din prima zi harul lui Dumnezeu și vei conștientiza, sper, ca și mine, că bucuria adevărată de-abia de-atunci începe. Vă doresc tuturor familii binecuvântate, iar pe cei care trăiesc bucurii atât de intense în familie, îi îndemn să mărturisească acest lucru mai ales tinerilor care au atât de multă nevoie de astfel de cuvinte!
Curaj, tuturor! Slavă Domnului, raiul familiei există și poate fi simțit pe propria piele!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *