Purtăm în noi un strop de Cer

DSCI5311

 

Motto: “Toți vom pleca, dar nimeni nu va spune

Că n-a avut în el un strop de cer

Și toți vom duce-n noi câte-o minune . . .” (Radu Gyr)

 

A mai trecut încă un an universitar, în cazul meu. Mă gândesc cu duh de rugăciune la tot ce m-a ajutat Dumnezeu să realizez în această ultimă perioadă și-I mulțumesc. A fost un an greu, cu foarte multe ispite care mi-au arătat din nou cât de mult mă iubește Dumnezeu… Spun din nou că ar trebui adesea să Îl rugăm pe Dumnezeu să nu ne lase în pace, ci să ne ispitească pentru ca și noi să ne cunoaștem cu adevărat. În relație fiind cu cei din jurul tău ajungi să descoperi propriile limite și neputințe, temeri și bucurii. E important să ne dăm ocazia de a ne descoperi, tocmai pentru a deveni din ce în ce mai frumoși.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate lacrimile pe care le-am vărsat, pentru toate rănile redescoperite, dureri pe care credeam că le vindecase timpul, dar și pentru toate bucuriile. Mi-am descoperit durerile mele și uneori vi le-am împărtășit. V-ați regăsit voi înșivă în ele, moment în care am legat prietenii cu oameni minunați pe care îi simt acum atât de aproape de sufletul meu! Știți și voi că prieteni care să se bucure măcar în aparență alături de tine, găsești ușor. Însă oameni care să te strângă în brațe atunci când îți este greu, găsești foarte rar. A fost un an dezamăgitor până i-am conștientizat frumusețea și foloasele. Oamenii la care ținem pot uneori pleacă din viața noastră, iar de cele mai multe ori ne este extrem de greu să înțelegem de ce ni se întâmplă asta. Pe moment nu putem și aruncăm vina pe Dumnezeu. Timpul, cel care nu vindecă răni, scoate totuși la iveală tot felul de informații. Ceea ce azi crezi că e îngrozitor de rău, mâine poate deveni o adevărată binecuvântare… Așa a fost pentru mine.

Atât de multă încredere am că noi, toți cei care-L chemăm pe Hristos să ne vindece rănile, vom fi vindecați, încât nu pot să nu mă bucur. Ortodoxia este cu adevărat un stil de viață al bucuriei fără de sfârșit…

Vara aceasta e posibil să nu mă vedeți foarte des, în niciun caz zilnic, în mediul on-line. Voi încerca să verific cel puțin săptămânal mesajele voastre și să vă mai bucur cu vreun articol, poezie, fotografie. În rest, scrisu-mi va fi ocupația…

Vă mulțumesc tuturor pentru rugăciune și pentru gândurile minunate pe care mi le-ați împărtășit de-a lungul timpului. E o bucurie mare pentru mine de fiecare dată când cineva îmi scrie. Vă cer rugăciunea pentru a încerca să continui ceea ce și voi, cei care-mi citiți cărțile, vă doriți. Anul acesta au fost tipărite două cărți. Va urma o perioadă în care voi începe un nou roman, așa că vă rog să vorbiți cu Hristos și despre mine…

 

   Cu bucurie,

Cătălina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *