Doamne, eu Te-nțeleg!
Doamne, eu Te-nțeleg!
E-atât de greu să locuiești în mine!
Îți simt genunchiul apăsând ușor
Când pe obrazu-mi, lacrima de dor,
Tot crește și mai mare, chiar cu Tine.
Doamne, eu Te-nțeleg!
E-atâta praf în inima mea veche!
Aș vrea să-l ștergi, chiar Tu să-Ți faci curat
Chiar de mă doare, chiar de-o faci forțat,
Să nu mă lași așa! Te port în mine!
Doamne, eu Te-nțeleg!
Că Tu n-ai vrea nicicând să pleci din mine.
Te chem și iar Te-alung din rana mea,
Mi-e dor de Tine chiar când ești în ea.
Ni-i greu la amândoi! Nu mă lăsa!
Doamne, eu Te-nțeleg!
Ți-e greu să Te încrezi încă în mine.
Greșesc mereu, chiar de îți cer iertare,
Mi-e inima bolnavă și mă doare,
Sunt om bolnav de toate, asta-s eu!
Doamne, eu Te-nțeleg!
Cât Ți-e de greu să mai rămâi în mine.
Te simt plângând în noapte și strigând
Că lacrima-mi și rana-mi te dor tare
Și că le simți exact ca pe-ale Tale.
Dar, Doamne, nu-nțeleg
Cum de mai poți veghea încă în mine.
Tot vindeci răni și tot ce-i rău omori
Că-n inima mea frântă, deseori,
Nu mai găsesc decât un strop din Tine.