Dă-mi sens….
Dă-mi sens, dă-mi viață, dă-mi putere.
Dă-mi apă, dă-mi aer- nu avere.
Dă-mi lacrimă, dă-mi zâmbet și credință,
Dă-mi suflu, dă-mi minte, biruință.
Dă-mi dragoste și dă-mi și viață,
Dă-mi și un ac, dă-mi și o ață
Și dă-mi de vrei și o povață
Pe-atât de bună și isteață!
Și de mai vrei să-mi dai speranță,
Să nu mai vii nici în vacanță
Ca să vezi lacrimi pe-al meu chip,
Să nu mai vii. Atât îți zic.
Și de-oi vedea că nu mai zic
În nici o zi, nimic, nimic,
Atunci tu ai să știi că eu
O mână de pământ mai vreu’.
Sunt iar acolo, unde-am fost
Unde nimic nu are rost
Sunt iar acolo undeva,
La casa mea. La țara mea.
Să nu mă plângi tu niciodată,
Și de se va-ntâmpla vreodată
Să-ți uzi tu fața cristalină,
S-o faci cu mintea tot senină.
Și să încerci să vii la mine,
La-acel mormânt din cimitir.
Și-atunci când te-oi vedea pe tine,
Spre cer privi-voi în potir.