Dă-mi sens….

Dă-mi sens, dă-mi viață, dă-mi putere.

Dă-mi apă, dă-mi aer- nu avere.

Dă-mi lacrimă, dă-mi zâmbet și credință,

Dă-mi suflu, dă-mi minte, biruință.

Dă-mi dragoste și dă-mi și viață,

Dă-mi și un ac, dă-mi și o ață

Și dă-mi de vrei și o povață

Pe-atât de bună și isteață!

Și de mai vrei să-mi dai speranță,

Să nu mai vii nici în vacanță

Ca să vezi lacrimi pe-al meu chip,

Să nu mai vii. Atât îți zic.

Și de-oi vedea că nu mai zic

În nici o zi, nimic, nimic,

Atunci tu ai să știi că eu

O mână de pământ mai vreu’.

Sunt iar acolo, unde-am fost

Unde nimic nu are rost

Sunt iar acolo undeva,

La casa mea. La țara mea.

Să nu mă plângi tu niciodată,

Și de se va-ntâmpla vreodată

Să-ți uzi tu fața cristalină,

S-o faci cu mintea tot senină.

Și să încerci să vii la mine,

La-acel mormânt din cimitir.

Și-atunci când te-oi vedea pe tine,

Spre cer privi-voi în potir.