Cu Dumnezeu vorbit-am

catalina 2

Cu Dumnezeu vorbit-am chiar azi-noapte
Îns-au ajuns la mine numai şoapte.
Şi-n suspinarea inimii smerite
Aflasem tot folosul din ispite.

Mi-a ascultat cu-atenţie tăcerea
Şi mi-a raspuns la fel, fără cuvinte.
Nu aş fi vrut să-mi vindece durerea,
Ci să mă ia în braţe, ca Părinte.

Tăcerea mea vorbea cu glas smerit,
Hristos nu înceta să mă privească,
Şi am simţit cum că m-ar fi iubit
De dinainte văzul să-L cunoască.

Văzutu-mi-am durerile trecute
în lacrima obrazului rănit
Şi toate câte fuseră văzute
Erau pentru că El chiar m-a iubit.

Mi-a înţeles tristeţea şi tăcerea
Şi mi-a răspuns la fel de liniştit
Că mântuirea e şi din durere,
Şi plata o voi pierde în cârtit.

Văzu-i atunci în ochii Lui tristeţea
Că sufletu-mi nu este vindecat,
Dar mi-a răspuns încet că tinereţea
Spre ceruri ridica-va din păcat.

Privirea L-a păstrat în depărtare,
O lacrimă de dor din ochi cădea.
Iar sufletu-mi era în vindecarea
Aceluia ce veşnic mă iubea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *