Poezie

now browsing by category

 

Toamnă

10405320_356699977826164_8495212204226164472_n

Mi-e-aşa de toamnă-n suflet şi-n simţiri
şi-atât de tare doare amintirea
ce-o lasă-n suflet vechile iubiri
de om, de frate, de pământ sau cer
ca frunza ce tot cade, toate-mi pier
şi-mi mai rămâne-n suflet doar Iubirea.

Mi-e aşa de frig şi de urât prin ploaie
şi-atât de tare mă răceşte plânsul
că tot ce mai pot scrie pe vreo foaie
este cuvântul ce-l păstrez în gând
ce-un scriitor îl scrie doar plângând
căci doar aşa găsi-va el răspunsul.

Mi-e-aşa de dor de amintirea vie,
de vreun suspin şi de vreun zâmbet crud
ce-mi apărea pe buze numai mie,
în clipe de smerită bucurie!
Dar mă gândesc că firul vieţii mele
m-aruncă-n spre abisuri şi mai grele.

Mi-e-aşa ruşine de copaci, de flori
de oameni sfinţi ce-mi calcă pragul iar,
că uneori îmi strâng în pumni fiori
şi-alerg în casă şi le-aşez, crezând
sub crucea Lui, iar El le ia, spunând
“Iertate-ţi sunt păcatele!”, plângând..

Mi-e aşa de greu acum, Tu ştii prea bine
de rana-mi ce-o-ngrijeşti de-atâta timp.
Şi-acum, când nu mai cred decât în Tine,
Te rog să vii şi să-mi culegi durerea
Şi lacrima s-o iei, căci ai puterea.
Când nu mă rog, ascultă-mi doar tăcerea!

Cătălina Dănilă, 4 octombrie 2014

Urare

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

In versuri de urare incerc a iti transmite
Cu bucurie tie, drag prietene iubite,
Ca multumirea-mi mare de a te fi-ntalnit
E dar de pret in viata, pe care l-am primit.

Vei zice poate ca e-o exagerare
Si ca ispite-au fost si inca te mai doare,
Dar te asigur iarasi ca-n prietenia noastra
Si-a picurat si Domnul iubirea-I omeneasca.

Nu pot a-ti frange teama sau vreo durere cruda
ce in momente triste pe tine te inunda.
Dar pot sa fac aceasta, de tine sa-I vorbesc
Si cu smereni-adanca cuvantul sa-ti primesc.

Stiu bine ca momente in care te-am mahnit
au fost, dar tot ce-n tine din patim-am ranit,
Am incercat sa sterg si L-am rugat pe El
sa vindece ce lacrima-mi n-a reusit astfel.

Te imbratisez pe tine si sufletu-ti la fel,
Si rugaciune pun, cu gandul tot la El
Sa iti ajute-n toate spre mantuirea ta.
Aceea imi va fi si bucuria mea!

Rugă

luna

Te rog să-mi fii și lacrimă și zâmbet,
Te rog să-mi fii un umăr ca să-mi plâng
nevoia sau durerea în vreun cântec.
Te rog să nu mă uiți când iar mă frâng!

Te rog să-mi fii Tu dorul cel din urmă,
Te rog să mă trezești din somnul greu
ce mă cuprinde-n suflet. Tu îl curmă
și-aproape în ispite fi-mi mereu.

Te rog să nu mă uiți când mintea-mi rece
Te uită sau te-alungă ne-ncetat
din inima și viața ce îmi trece
și se-adâncește doar înspre păcat.

Te rog să nu mă crezi când neștiința
sau chiar păcatu-Ți zice să Te-ascunzi
de mine, ce-am pierdut iarăși credința,
ci în iertare iar să mă scufunzi.

Te rog din nou, Tu, Doamne, nu pleca
urechea-Ți când nu știu ce tot Îți cer.
Tu poți din nou atunci a mă ierta,
eu pot din nou să-nvii, nu iar să pier.

T e rog să-mi uiți trecutul ce mă doare.
Tu știi că eu nu pot și înțelegi.
Când sufletu-mi încet, mereu tot moare,
Tu drumul potrivit să mi-l alegi.

Te rog în noaptea asta cu lumină,
să mă îndrumi spre bine, priveghind.
Tu sufletu-mi în taină mi-l alină,
eu negreșit, a Ta să fiu, iubind.

Rana aproapelui

pt site

N-ar trebui să ne doară lacrima noastră
mai tare decât lacrima celui de lângă noi.
Rana aproapelui ar trebui
să ne doară mai rău.
Cel ce suferă mai mult pentru cel din afara lui
se îngrijeşte, paradoxal, mai mult pe el.
Durerea resimţită la vederea unei lacrimi
pe un obraz străin
este, de fapt, vindecare a sufletului nostru.
Atunci când vom ajunge
să-i simţim mai mult pe ceilalţi
decât pe noi,
vom descoperi
că-n suflet ni se află tainic, Hristos.

Lipsă

articol blog

Acolo unde lipseşte sinceritatea,
începe să doară sufletul
şi să plângă.
Nu pentru că a fost minţit
sau pentru că i s-a ascuns adevărul
ci pentru că
i s-a ciobit încrederea în om.
Din ciobitura aceea
curg lacrimi
zile sau ani de zile,
până ajunge acolo
un strop de Hristos.
Noi ştim
că doar lacrima Lui
preface vasul ciobit
într-unul nou.

Dacă…

pieter-bruegel-the-younger Parable of the Blind

Dacă-n faţa ta se vede pe un drum îndepărtat
mii de oameni ce-aclamează pe un altul
care însuşi recunoaşte că nedrept e judecat,
şi cu toate-acestea omul încă e aplaudat,
pleacă capul şi păşeşte pe-al tău drum şi nu uita
că efectul turmei doare. Asta ai a învăţa!

Dacă-n faţa ta pribeagă vezi proroc în ţara lui,
nu te îndoi de asta, chiar de singur eşti şi spui
că un om e minunat şi că ai ce învăţa,
pentru ce aplauda şi cu cine conversa.
Mergi uşor pe drumul tău, nu te necăji că nimeni
nu mai vede ce vezi tu. Orbul ce călăuzeşte
şi pe el se necăjeşte, şi pe alţii rătăceşte.

Dacă-n viaţa ta frumoasă vezi mâhnit în colţul tău
că se-aplaudă prostia şi că premii se tot dau
celor care nici acum bunul simţ încă nu-l au,
mai priveşte-n vreo icoană şi gândeşte-te aşa,
că nici sfântul n-a primit ceea ce se cuvenea
pe pământ, ci Domnul Însăşi a făcut precum voia
şi l-a-nvrednicit de Cel pe Care toată viaţa Îl iubea.

Dacă-n viaţa-ţi trecătoare vezi că ţie ţi se spun
şi cuvinte de ocară, că nimic n-ai face bun,
că nu meriţi nici măcar să păşeşti pe-al vieţii drum,
pune-ţi bine-n al tău gând, că Hristos a fost vândut
părăsit şi alungat, ocărât şi răstignit.
Fă şi tu la fel ca El, nu începe să cârteşti!
Inima ţi se măreşte când continui să iubeşti!

Cătălina Dănilă, septembrie 2014

Tabloul este pictat în ulei şi aparţine artistului Pieter Bruegel

Crez

crez


O viață-ntreagă m-am crezut pe mine,
iar rănile de-acum
nu fac decât
să mi-arate că am greșit.
Am greșit crezând
că îmi voi rezolva problemele
mai bine decât ai face-o Tu.

Acum, plină de răni și neputințe
Te chem și Te rog să mi le iei pe toate.
Ți le dau să mi le ștergi,
sa mi le uiți și să mi le stropești
cu roua lacrimii Tale.
Doamne, am crezut prea mult în mine
și Te-am risipit!
Vino înapoi și ia-mi tot ce m-apasă.
căci cred, Doamne,
ajută necredinței mele.

Cu Dumnezeu vorbit-am

catalina 2

Cu Dumnezeu vorbit-am chiar azi-noapte
Îns-au ajuns la mine numai şoapte.
Şi-n suspinarea inimii smerite
Aflasem tot folosul din ispite.

Mi-a ascultat cu-atenţie tăcerea
Şi mi-a raspuns la fel, fără cuvinte.
Nu aş fi vrut să-mi vindece durerea,
Ci să mă ia în braţe, ca Părinte.

Tăcerea mea vorbea cu glas smerit,
Hristos nu înceta să mă privească,
Şi am simţit cum că m-ar fi iubit
De dinainte văzul să-L cunoască.

Văzutu-mi-am durerile trecute
în lacrima obrazului rănit
Şi toate câte fuseră văzute
Erau pentru că El chiar m-a iubit.

Mi-a înţeles tristeţea şi tăcerea
Şi mi-a răspuns la fel de liniştit
Că mântuirea e şi din durere,
Şi plata o voi pierde în cârtit.

Văzu-i atunci în ochii Lui tristeţea
Că sufletu-mi nu este vindecat,
Dar mi-a răspuns încet că tinereţea
Spre ceruri ridica-va din păcat.

Privirea L-a păstrat în depărtare,
O lacrimă de dor din ochi cădea.
Iar sufletu-mi era în vindecarea
Aceluia ce veşnic mă iubea.

Hristos

euuuuuuuuuuuu

Hristos-
Singurul care mi-a declarat iubirea
şi care şi-a păstrat acest tainic sentiment
indiferent de loviturile
pe care I le-am dat
prin păcatele mele.
Mi-a făcut declaraţia la botez,
mi-o întăreşte la fiecare spovedanie
şi mi-o repetă la fiecare Liturghie.
Face asta nu pentru că merit,
ci pentru că ştie
că nu pot trăi fără El.

Adânc de seară

seara-pe-mal-2

Când în adânc de seară vezi chiar rana
ce se-adânceşte-n suflet, neştiută
şi putredă de griji şi de uitare
se năruie în noaptea nevăzută,
vezi răsărind acolo o schimbare.

Când în adânc de seară amintirea
îţi dă bătăi de cap şi te-nfioară
de crezi că nu-i cu rost nicio povară
şi în uitare chiar ai vrea să moară,
ea şi mai tare o să vrea să doară.

Când în adânc de seară ochiul
ar vrea să-şi verse lacrima cea rece
şi să topească tot ce nu iubeşte,
tu aminteşte-ţi că ispita trece
şi-atunci cununa şi mai tare creşte.

Când în adânc de seară al tău suflet
ţi-aduce-aminte c-ai pierdut apusul,
nu te-ngriji de asta, caci ştii bine
că Domnul pregătit-a pentru tine
şi mâine asta, şi că-ţi aparţine.

Când în adânc de seară ochiul tău
albastru şi curat ca cerul mare,
se va opri din drum să mai privească
tot ce frumos chiar ţie ţi se pare,
tu fă-i pe plac şi uită-te în zare.

Când în adânc de seară inima
va vrea să spună cuiva că îl iubeşte,
Opreşte-te şi las-o să strecoare
Cuvânt de vindecare ce rodeşte,
în clip-aceea, chiar dacă te doare.

Când în adânc de seară rugăciunea
te va uni în cuget şi-n simţire
cu înc-un suflet plin de neputinţă,
tu lasă-te purtat de-acea iubire
şi-nalţă-te-n văzduh, spre biruinţă.

Când, în adânc de seară buza ta
şopteşte mlădios o poezie,
continuă în suflet să trezeşti
cuvânt de rugă, plin de apă vie
Căci ce-ai în suflet, aia-i ce iubeşti.

Când în adânc de seară Domnul tău
te va găsi în priveghere ne-ncetată
şi te va lua în braţele Lui sfinte,
să nu îţi fie inima mirată,
c-acolo vei trăi, în inima Lui mare de Părinte.