Poezie

now browsing by category

 

Gânduri

E-atâta bucurie în Tine și-mi dau seama
c-atâția sfinți nesfinți au încurcat cărarea!
Te-au căutat o viață, te-au și avut pe Tine
și-au renunțat la toate crezând că nu li-e bine.

E-atâta pace-n Tine și iarăși mă gândesc
cum oamenii adesea-n zadar se ostenesc.
Ajunși pe piscuri ‘nalte, privind spre cei de jos
se amețesc de faimă și uită ce-i frumos.

E-atâta simplitate-n Tine, Domnul meu,
c-acei ce studiază adesea, chiar din greu,
prea-plini de-nțelepciune, neînțelepți sfârșesc,
căci candela se stinge când nici nu se gândesc.

E-atâta Viață-n Tine, deși puțini o știu!
Căci litera ucide. Hristos te face viu!
Morți vii vedem adesea, uciși fără să știe
de gânduri, de ispite și sigur, de mândrie!

Cătălina, 28 iulie 2017
Gânduri la ceas de seară

Atâţia trişti

Atâţia-s trişti în lume, Doamne Bun,
de-atâtea ori am încercat să-Ţi spun!
Le trece viaţa fără să Te ştie
şi nu trăiesc în lume bucurie!

Atâţia plâng în lume, Doamne Blând,
şi-şi pierd şi ani ţinându-se de-un gând!
Şi uneori privind, mi-e greu şi mie
să văd cum totul li-e vremelnicie!

Atât necaz în lume! Ştii, Hristoase,
Că toate întru Tine sunt frumoase.
Ei nu Te ştiu şi nici nu par să vrea
să-şi verse din năduf în palma Ta.

Atâţi sunt ce Te cunosc prea bine
şi spun că te iubesc numai pe Tine!
Dar cum se poate, oare, să iubească
un suflet care ştie să urască?

Αtâţia oameni, Doamne, plin pământul!
Dar câtora li se mai plimbă gândul
spre cei flămânzi, săraci, plini de nevoi?
Ne credem sfinţi şi-n suflet suntem goi!

Cătălina, 19 noiembrie 2017

De am ști

De am ști că viaț-aceasta este scrisă din iubire
și că în răbdare omul își adună nemurire,
n-am mai ști ce e iscoada, gândul rău sau întristarea,
n-am mai prețui în viață tot ce-aduce supărarea.

De am ști că viaț-aceasta e stropită cu speranță
și că nu-i nimic mai rău ca trăitu-n ignoranță,
lacrimi nu am mai vărsa pentru lucruri muritoare,
ci cu duhul le-am lucra pe-acele mântuitoare.

De am ști că viaț-aceasta e-nvelită în credință
și că totul e posibil dacă tinzi spre biruință,
nu ne-ar mai lipsa curajul de a fi creștini mereu,
fie de ne este bine, fie de ne este greu.

De am ști că-n viaț-aceasta fericirea o-ntâlnești
Peste tot și mai adesea unde nici nu te gândești,
Nu am conteni zâmbind, s-ajutăm și să iubim
lumea toată și în plus, chiar pe cei ce nu îi știm.

De am ști că viaț-aceasta nu este decât Iubire,
Nu ne-am îndoi de faptul că există nemurire.
Totul stă ascuns în suflet, flori gingașe suntem noi
Iar Hristos ne este roua ce ne-adapă în nevoi.

Motto: De-am ști să vedem frumusețea fiecărui lucru, nu am avea timp să fim triști.

Cătălina, 24 aprilie 2017

Rugă

Rugă

Doamne, pune-un bob de rouă peste arșița din mine
și-mi da iarăși haină nouă! Vreau să mă-nțeleg cu Tine!
Iar Tu știi atât de bine ce-i în mine, cum sunt eu,
c-ai putea într-o clipită să-mi iei tot ce duc mai greu!

Doamne, pune-un strop de viață peste dorurile mele
și sădește tu verdeață unde e uscat de rele.
Tu, doar Tu mai poți răzbate peste tot ce a apus,
c-ai putut să-nvii și oameni care-n zbor, plecat-au Sus.

Doamne, pune-o lacrimă preasfântă peste răni nevindecate,
peste tot ce nu se vede, peste tot ce nu-i dreptate.
Tu ești Singurul ce știe adevărul ce-i în noi,
tu ne vezi așa cum suntem. Fără Tine, suntem goi!

Doamne, pune-un zâmbet sfânt și bun peste chipuri părăsite
de iubire și de oameni pe nedrept batjocorite.
Știi, O, Doamne, cum e omul, că-i sensibil și firav
și că deseori e singur când ajunge la necaz!

Doamne, pune-un gând în mintea omului ce nu mai știe
că întreaga noastră viață e-un motiv de bucurie!
Fă-ne conștienți de faptul că de-om fi mereu cu Tine,
toate ale vieții noastre se vor îndrepta spre bine!

Doamne, ajută-ne în toate și ne fii pavază tare!
Vreau să mă-nțeleg cu Tine, căci altfel, sufletul doare!
Iar apoi, în clipe grele, să îmi spun ca-ncurajare:
Dumnezeu mi-e prieten bun, am pășit cu El pe mare!

Motto: Viața aceasta este ca o întindere de apă. Dacă nu ai încredere să pășești pentru a merge mai departe, mori (uneori trupește, alterori sufletește). Și cine are încredere să pășească pe mare fără Hristos?

de Cătălina Buzățelu 20 Ianuarie 2017

Minune

dimi

Mi-am dorit, Doamne, știi prea bine,
un pui de om, să semene cu Tine.
Ș-am crezut, Doamne, c-ai uitat
Căci, neștiind nimic, m-am întristat.
Pentru un timp, cu rugăciuni în taină
m-am îmbrăcat mereu în nouă haină
și istovind din așteptarea mea,
am resimțit ușor Iubirea Ta.
Cu gingășie ai sădit în mine
ce mi-am dorit mai sfânt, eu de la Tine.
Iar după nouă luni, pe înserate,
cu lacrimi și iertare de păcate,
un înger … a venit la mine.
Și știi prea bine… Semăna cu Tine!

Toamnă

toamna

Venit-a toamna iar, cu frunze-ngălbenite,
cu ploi ce par să țină o veșnicie-n clipe,
cu gânduri noi, cu pace, războaie, promisiuni,
cu oameni la tot pasul ce țin în pumni, minuni.

Venit-a toamna iar și totul e-n schimbare.
Noi n-am ramas la fel, dar iarăși ni se pare
că suntem cei mai buni. E o greșeală mare,
dar ne dorim să credem la fel în continuare.

Venit-a toamna iar, cu prietenii de-o viață
ce au statornicii ce-atârnă de o ață…
cu oameni vechi și noi, cu zâmbete și lacrimi
ce reușesc încet să-acopere din patimi.

Venit-a toamna iar, în suflete ne plouă,
și mergem către preot, luând iarăși haină nouă.
Păcatele ne iartă, tu Doamne, bun și blând
ascultă-mi rugăciunea! La mine ești, în gând!

Venit-a toamna iar, vă scriu din depărtare;
dar v-amintesc cu drag și bucurie mare,
că-n sufletele în care Hristos sălășluiește,
acasă e oriunde. Fii fericit, iubește!

Cătălina Buzățelu, 11.10.2016

Prietene drag

prietene drag

Prietene drag, așează-mi-te-alături
și spune-mi ce mai e cu viața ta.
N-am povestit demult, dar n-am uitat
ca zilnic tu să fii în ruga mea.

Vezi, prieten drag, durerea ce-i în lume
și sprijină pe altul când i-e greu.
Te vei sfinți lucrând doar fapte bune,
te rog, smerit. Ascultă sfatul meu!

Fii, prieten drag, model de omenie,
fii zâmbet și speranță pentru mulți.
Necazul să-l îmbibi în veselie,
și sprijin să le fii celor cărunți.

Ascultă, prieten drag, și nopțile de vară!
Hrănește-ți sufletul cu liniște și cânt
de greiere, de iarbă, de tot ce te-nconjoară,
de soare și de ploaie, de minunatul vânt.

Zâmbește, prietene, gândind mereu
că ești în mâinile lui Dumnezeu!
Uitându-mă la tine, eu voi ști
că în Hristos trăind, nu vei muri.
Și-atât mi-ar trebui, smerite suflet
ca toată viața mea, în taină să mă bucur!

7 iulie 2016, Cătălina D.B.

Moment

randu

Cred că a venit momentul nu să tac, ci să vorbesc
despre cum lucrează Domnul cu tot suflul pământesc.
Căci mă minunez adesea și se-ntreabă duhul meu
cum de rabdă toate-acestea, oare, bunul Dumnezeu?

În vâltoarea vieții noastre, adesea trăim dormind
și trec ani pân’ ne dăm seama c-o să ne vedem murind.
Și privind în jurul nostru, rar se-ntâmplă să găsim
omul care să ne-ajute din moarte să ne trezim.

Și ca să vă dau exemplu, vă propun o încercare:
întrebați-vă în viață de-ați văzut apus de soare,
de ați ascultat cum curge apa rece de izvor
sau de-ați admirat vreodată trilul păsărelelor.

De v-ați bucurat când altul bucurie a avut
și de-ați sprijinit voi fruntea celui mult prea abătut;
de-ați făcut vreo bucurie omului, în orice ceas
sau c-o simplă vorbă spusă din întuneric l-ați tras,
știu prea bine, Domnul vede și plătește negreșit
chiar și-aceluia ce știe c-ar putea fi osândit.

Și mă liniștește gândul că Hristosul răstignit
va purta în veacuri grija omului ce L-a iubit.
Nici dator nu-i va rămâne, ci mai mult îl va iubi
decât omul cel vremelnic și-ar putea închipui!

Grecia, 9 februarie 2016

Îți sunt datoare!

datorie

Îți sunt datoare!

Doamne, Îți sunt datoare pentru toate!
Pentru tot ce te-am rugat și ai făcut,
pentru tot ce te-am rugat și n-ai făcut,
pentru tot ce nu te-am rugat și ai facut,
pentru tot ce nu te-am rugat și n-ai facut.
Pentru toți oamenii frumoși din viața mea.
Pentru toți care rănindu-mă, m-au făcut mai bună.
Pentru toate zâmbetele și pentru toate lacrimile de pe chipul meu.
Pentru că mi-ai dat șansa de a Te cunoaște,
pentru că exiști și mai ales pentru că
toți oamenii sunt contemporani cu Tine.

Doamne, Îți sunt datoare pentru trecut, prezent și viitor.
Îți sunt datoare pentru veșnicie!

Am dreptul

10696393_381773178652177_929309808769663370_n

Sunt om și am dreptul să zbor peste teamă
să-mi plâng fericirea, să simt cum mă cheamă,
să uit de durere, să cred în Iubire
și-n pofta de viață și-a mea nemurire.

Sunt om și am dreptul să fug de uitare
s-arăt lui Hristos în ce loc ce mă doare,
să cred că iubirea-I să vindece poate
și astfel să scape un suflet de moarte.

Sunt om și am dreptul să fiu supărat
că încă mai doare ce nu am iertat.
Și-ncerc să nu sufăr din cauza mea,
dând vina pe alții, dar doare și-așa.

Sunt om și am dreptul să nu cred în moarte,
ci în adormirea ce trece prin noapte
și-n îngeri ce vin cu Harul Cel Sfânt
s-adoarmă un suflet pierdut pe pământ.

Sunt om și am dreptul să fiu fericit,
Să-mpart fericire, să simt că-s iubit.
Nu neg nici tristețea, nici plâns nu alung
dar cred că acestea în viață n-ajung.

Sunt om și am dreptul să n-am niciun drept,
dar nu vreau soluții de om prea deștept.
În viață ce-i grea e normalitatea,
nu slava deșartă și nici chiar dreptatea.

Sunt om și asta iubesc cel mai tare,
deși când privești, posibil nu pare.
Căci sufletu-n care trăiește Hristos
îl poate avea doar omul frumos.

Iași, 27 noiembrie 2014