Archives

now browsing by author

 

Gânduri

E-atâta bucurie în Tine și-mi dau seama
c-atâția sfinți nesfinți au încurcat cărarea!
Te-au căutat o viață, te-au și avut pe Tine
și-au renunțat la toate crezând că nu li-e bine.

E-atâta pace-n Tine și iarăși mă gândesc
cum oamenii adesea-n zadar se ostenesc.
Ajunși pe piscuri ‘nalte, privind spre cei de jos
se amețesc de faimă și uită ce-i frumos.

E-atâta simplitate-n Tine, Domnul meu,
c-acei ce studiază adesea, chiar din greu,
prea-plini de-nțelepciune, neînțelepți sfârșesc,
căci candela se stinge când nici nu se gândesc.

E-atâta Viață-n Tine, deși puțini o știu!
Căci litera ucide. Hristos te face viu!
Morți vii vedem adesea, uciși fără să știe
de gânduri, de ispite și sigur, de mândrie!

Cătălina, 28 iulie 2017
Gânduri la ceas de seară

Atâţia trişti

Atâţia-s trişti în lume, Doamne Bun,
de-atâtea ori am încercat să-Ţi spun!
Le trece viaţa fără să Te ştie
şi nu trăiesc în lume bucurie!

Atâţia plâng în lume, Doamne Blând,
şi-şi pierd şi ani ţinându-se de-un gând!
Şi uneori privind, mi-e greu şi mie
să văd cum totul li-e vremelnicie!

Atât necaz în lume! Ştii, Hristoase,
Că toate întru Tine sunt frumoase.
Ei nu Te ştiu şi nici nu par să vrea
să-şi verse din năduf în palma Ta.

Atâţi sunt ce Te cunosc prea bine
şi spun că te iubesc numai pe Tine!
Dar cum se poate, oare, să iubească
un suflet care ştie să urască?

Αtâţia oameni, Doamne, plin pământul!
Dar câtora li se mai plimbă gândul
spre cei flămânzi, săraci, plini de nevoi?
Ne credem sfinţi şi-n suflet suntem goi!

Cătălina, 19 noiembrie 2017

De am ști

De am ști că viaț-aceasta este scrisă din iubire
și că în răbdare omul își adună nemurire,
n-am mai ști ce e iscoada, gândul rău sau întristarea,
n-am mai prețui în viață tot ce-aduce supărarea.

De am ști că viaț-aceasta e stropită cu speranță
și că nu-i nimic mai rău ca trăitu-n ignoranță,
lacrimi nu am mai vărsa pentru lucruri muritoare,
ci cu duhul le-am lucra pe-acele mântuitoare.

De am ști că viaț-aceasta e-nvelită în credință
și că totul e posibil dacă tinzi spre biruință,
nu ne-ar mai lipsa curajul de a fi creștini mereu,
fie de ne este bine, fie de ne este greu.

De am ști că-n viaț-aceasta fericirea o-ntâlnești
Peste tot și mai adesea unde nici nu te gândești,
Nu am conteni zâmbind, s-ajutăm și să iubim
lumea toată și în plus, chiar pe cei ce nu îi știm.

De am ști că viaț-aceasta nu este decât Iubire,
Nu ne-am îndoi de faptul că există nemurire.
Totul stă ascuns în suflet, flori gingașe suntem noi
Iar Hristos ne este roua ce ne-adapă în nevoi.

Motto: De-am ști să vedem frumusețea fiecărui lucru, nu am avea timp să fim triști.

Cătălina, 24 aprilie 2017

Rugă

Rugă

Doamne, pune-un bob de rouă peste arșița din mine
și-mi da iarăși haină nouă! Vreau să mă-nțeleg cu Tine!
Iar Tu știi atât de bine ce-i în mine, cum sunt eu,
c-ai putea într-o clipită să-mi iei tot ce duc mai greu!

Doamne, pune-un strop de viață peste dorurile mele
și sădește tu verdeață unde e uscat de rele.
Tu, doar Tu mai poți răzbate peste tot ce a apus,
c-ai putut să-nvii și oameni care-n zbor, plecat-au Sus.

Doamne, pune-o lacrimă preasfântă peste răni nevindecate,
peste tot ce nu se vede, peste tot ce nu-i dreptate.
Tu ești Singurul ce știe adevărul ce-i în noi,
tu ne vezi așa cum suntem. Fără Tine, suntem goi!

Doamne, pune-un zâmbet sfânt și bun peste chipuri părăsite
de iubire și de oameni pe nedrept batjocorite.
Știi, O, Doamne, cum e omul, că-i sensibil și firav
și că deseori e singur când ajunge la necaz!

Doamne, pune-un gând în mintea omului ce nu mai știe
că întreaga noastră viață e-un motiv de bucurie!
Fă-ne conștienți de faptul că de-om fi mereu cu Tine,
toate ale vieții noastre se vor îndrepta spre bine!

Doamne, ajută-ne în toate și ne fii pavază tare!
Vreau să mă-nțeleg cu Tine, căci altfel, sufletul doare!
Iar apoi, în clipe grele, să îmi spun ca-ncurajare:
Dumnezeu mi-e prieten bun, am pășit cu El pe mare!

Motto: Viața aceasta este ca o întindere de apă. Dacă nu ai încredere să pășești pentru a merge mai departe, mori (uneori trupește, alterori sufletește). Și cine are încredere să pășească pe mare fără Hristos?

de Cătălina Buzățelu 20 Ianuarie 2017

Minune

dimi

Mi-am dorit, Doamne, știi prea bine,
un pui de om, să semene cu Tine.
Ș-am crezut, Doamne, c-ai uitat
Căci, neștiind nimic, m-am întristat.
Pentru un timp, cu rugăciuni în taină
m-am îmbrăcat mereu în nouă haină
și istovind din așteptarea mea,
am resimțit ușor Iubirea Ta.
Cu gingășie ai sădit în mine
ce mi-am dorit mai sfânt, eu de la Tine.
Iar după nouă luni, pe înserate,
cu lacrimi și iertare de păcate,
un înger … a venit la mine.
Și știi prea bine… Semăna cu Tine!

Toamnă

toamna

Venit-a toamna iar, cu frunze-ngălbenite,
cu ploi ce par să țină o veșnicie-n clipe,
cu gânduri noi, cu pace, războaie, promisiuni,
cu oameni la tot pasul ce țin în pumni, minuni.

Venit-a toamna iar și totul e-n schimbare.
Noi n-am ramas la fel, dar iarăși ni se pare
că suntem cei mai buni. E o greșeală mare,
dar ne dorim să credem la fel în continuare.

Venit-a toamna iar, cu prietenii de-o viață
ce au statornicii ce-atârnă de o ață…
cu oameni vechi și noi, cu zâmbete și lacrimi
ce reușesc încet să-acopere din patimi.

Venit-a toamna iar, în suflete ne plouă,
și mergem către preot, luând iarăși haină nouă.
Păcatele ne iartă, tu Doamne, bun și blând
ascultă-mi rugăciunea! La mine ești, în gând!

Venit-a toamna iar, vă scriu din depărtare;
dar v-amintesc cu drag și bucurie mare,
că-n sufletele în care Hristos sălășluiește,
acasă e oriunde. Fii fericit, iubește!

Cătălina Buzățelu, 11.10.2016

Prietene drag

prietene drag

Prietene drag, așează-mi-te-alături
și spune-mi ce mai e cu viața ta.
N-am povestit demult, dar n-am uitat
ca zilnic tu să fii în ruga mea.

Vezi, prieten drag, durerea ce-i în lume
și sprijină pe altul când i-e greu.
Te vei sfinți lucrând doar fapte bune,
te rog, smerit. Ascultă sfatul meu!

Fii, prieten drag, model de omenie,
fii zâmbet și speranță pentru mulți.
Necazul să-l îmbibi în veselie,
și sprijin să le fii celor cărunți.

Ascultă, prieten drag, și nopțile de vară!
Hrănește-ți sufletul cu liniște și cânt
de greiere, de iarbă, de tot ce te-nconjoară,
de soare și de ploaie, de minunatul vânt.

Zâmbește, prietene, gândind mereu
că ești în mâinile lui Dumnezeu!
Uitându-mă la tine, eu voi ști
că în Hristos trăind, nu vei muri.
Și-atât mi-ar trebui, smerite suflet
ca toată viața mea, în taină să mă bucur!

7 iulie 2016, Cătălina D.B.

Raiul căsniciei există?

raiul
Mi-aș fi dorit ca în perioada de dinainte de căsătorie să am ocazia să citesc sau să ascult măcar câteva idei despre ce se va petrece cu mine, cu sufletul meu după ce voi face acest mare pas. De auzit nu pot spune că nu am auzit, însă nu ceea ce aș fi vrut să aud ca să mă convingă că această mare taină va duce într-adevăr la ceva bun, la ceva frumos. Din păcate, familiile din jurul nostru nu sunt întotdeauna demne de luat ca exemplu și asta îl face pe tânărul care se gândește la căsătorie să își pună mari semne de întrebare asupra acestei decizii. În situația aceasta m-am aflat și eu. Nu știu cum se făcea că tot ceea ce auzeam mă făcea să fiu din ce în ce mai descumpănită. Articolele vorbeau despre cât de greu este să suporți un om toată viața lângă tine, despre incompatibilitățile pe care nu le poți vedea dinainte, despre certuri și altele asemenea. Cărțile aveau titluri ca «Νu te mai suport!», iar în jurul meu mai vedeam și familii care păreau a fi fericite, însă niciuna așa cum îmi imaginam eu că aș vrea să fie a mea. Astfel stând lucrurile, curaj prea mare nu îți oferă nimeni, mai ales dacă ai vreun gând de căsătorie la o vârstă “fragedă”, adică sub 25 de ani. Lumea te îndeamnă să îți mai trăiești viața, nu să te legi de mâni și de picioare de-un om alături de care, și-așa ai de stat o viață întreagă. Concepția aceasta îi face pe tinerii zilelor noastre să amâne momentul cât mai mult cu putință și fac asta crezând că e un lucru care le va aduce mai multă bucurie.
Singurătatea simțită de foarte mulți tineri ai zilelor noastre este, din păcate, extrem de prost înțeleasă. Nici eu n-am înțeles-o decât după ce m-am căsătorit. Deși aș fi crezut că până să mă căsătoresc nu am avut parte de o perioadă foarte fericită, aveam să descopăr că nu a fost așa. Cred că Dumnezeu ne mai lasă și singuri uneori, pentru a ne vedea pe noi înșine, pentru a ști dacă suntem sau nu pregătiți pentru a fi alături de cineva. E o perioadă cu adevărat binecuvântată în care ai timp de meditat, de rugăciune, de libertate înțeleasă în sensul bun al cuvântului. Însă după acea perioadă, atunci când ajungi să cunoști pe cineva, nu știi ce înseamnă să ai răbdare pentru a vedea dacă este sau nu persoana potrivită. Atunci, dacă ai deja 30-35 de ani, normal că nu-ți mai permiți să stai încă câțiva ani ca să vezi dacă e bine sau nu să te căsătorești. Așa că aștepți un pic și…faci pasul. Dacă ai sub 30, nu te îngrijorezi. Ai o viață înainte. Te bucuri de o libertate pe care societatea ți-a prezentat-o atât de bine până atunci! Așa că te întrebi pe bună dreptate, ce-i familia? Un mic iad care-ți ia libertatea, fericirea, tot? Sau un rai pământesc de care te bucuri în fiecare zi, cât poate sufletul tău de tare? Oare viața aceea întreagă pe care trebuie să o trăiești alături de un același om, îți va ajunge sau este deja prea mult?
Aș vrea să am cuvinte pentru a descrie ce înseamnă căsătoria în Biserică, însă, din păcate, nu le găsesc. Nu cred că aș putea, cu toată experiența de a scrie și bunăvoința mea, să pot descrie cât de mult mi-aș fi dorit ca înainte de α mă căsători să știu măcar câte ceva despre bucuria pe care o simte o femeie în sânul unei familii binecuvântate de Dumnezeu și cât de important e bărbatul iubitor în viața unei femei sensibile. Acum știu că viața întreagă ți se pare atât de scurtă atunci când ai lângă tine un om atât de minunat, așa cum e soțul tău!
Aș vrea să-ți spui ție, celei necăsătorie încă, că te așteaptă ceva muuult mai frumos decât îți poți închipui acum. Te așteaptă zile întregi de zâmbet, de bucurie sufletească imensă pentru lucruri atât de mărunte, pentru lucruri care atunci când erai singură nu te făceau nici măcar să zâmbești. Te așteaptă zile senine, pline de iubire și protecție, de stimă și atenție, de rugăciune și bunăvoință. De-abia atunci vei înțelege că într-adevăr, dragostea nu cade niciodată. Nu are unde să cadă, nu poate să cadă, tocmai pentru că nu e susținută de nimic omenesc. Hristos e cel care o susține, care ține în brațele Sale familia și dragostea care a unit-o. Oare mă fac cât de cât înțeleasă? Gândește-te la cum îți simți sufletul când ai o bucurie imensă, cea mai mare bucurie pe care ai trăit-o în viața ta și gândește-te cum va fi când îți vei simți sufletul așa în fiecare dimineață, atunci când te vei trezi și vei vedea că omul pe care-l iubești este lângă tine și că amândoi sunteți lângă Hristos, că trăiți fiecare ceas în El, în iubirea pe care v-a binecuvântat-o și care v-a făcut să înfloriți ca rămurelele din copacii primăverii. O bucurie atât de adâncă, atât de duhovnicească și …atât de normală, de umană, încât te face să te gândești dacă mai ești sau nu pământean. De aceea, atunci când m-am căsătorit și primeam urări de “Să vă iubiți ca-n prima zi”, mă bucuram și mă rugam să fie așa. Acum, însă, îmi dau seama că nu ar fi trebuit să îmi doresc asta. De ce? Pentru că Hristos face ca iubirea să înflorească, să devină mai frumoasă, mai plină de bucurie decât a fost la început. Iubirea înflorește și fizic, atunci când apar pruncii, atunci când fata de dinainte de căsătorie își simte viața din ea, cum se mișcă, cum trăiește prin ea și prin iubirea dintre ea și soț. Poate mai ales atunci îți dai seama că iubirea chiar este vie și că nu îți poate ajunge această viață pentru a-I spune lui Hristos câtă bucurie e-n sufletul tău. Desigur, familia nu este lipsită de probleme sau certuri, însă adevărul este că dragostea pe toate le rabdă, le crede, le nădăjduiește. Atunci când iubești și când ai binecuvântarea lui Dumnezeu asupra ta și a soțului, simți, fizic vorbind, că nimic nu e de netrecut, că totul este posibil și cu adevărat, că dragostea este deasupra tuturor problemelor acestei lumi vremelnice. De aceea, cred că și amânarea cu o singură zi a căsătoriei, este, pe de o parte, o pierdere. Dacă ești sigură de faptul că vrei să ai un anumit om alături de tine, întreaga viață, căsătorește-te! Vei simți din prima zi harul lui Dumnezeu și vei conștientiza, sper, ca și mine, că bucuria adevărată de-abia de-atunci începe. Vă doresc tuturor familii binecuvântate, iar pe cei care trăiesc bucurii atât de intense în familie, îi îndemn să mărturisească acest lucru mai ales tinerilor care au atât de multă nevoie de astfel de cuvinte!
Curaj, tuturor! Slavă Domnului, raiul familiei există și poate fi simțit pe propria piele!

Moment

randu

Cred că a venit momentul nu să tac, ci să vorbesc
despre cum lucrează Domnul cu tot suflul pământesc.
Căci mă minunez adesea și se-ntreabă duhul meu
cum de rabdă toate-acestea, oare, bunul Dumnezeu?

În vâltoarea vieții noastre, adesea trăim dormind
și trec ani pân’ ne dăm seama c-o să ne vedem murind.
Și privind în jurul nostru, rar se-ntâmplă să găsim
omul care să ne-ajute din moarte să ne trezim.

Și ca să vă dau exemplu, vă propun o încercare:
întrebați-vă în viață de-ați văzut apus de soare,
de ați ascultat cum curge apa rece de izvor
sau de-ați admirat vreodată trilul păsărelelor.

De v-ați bucurat când altul bucurie a avut
și de-ați sprijinit voi fruntea celui mult prea abătut;
de-ați făcut vreo bucurie omului, în orice ceas
sau c-o simplă vorbă spusă din întuneric l-ați tras,
știu prea bine, Domnul vede și plătește negreșit
chiar și-aceluia ce știe c-ar putea fi osândit.

Și mă liniștește gândul că Hristosul răstignit
va purta în veacuri grija omului ce L-a iubit.
Nici dator nu-i va rămâne, ci mai mult îl va iubi
decât omul cel vremelnic și-ar putea închipui!

Grecia, 9 februarie 2016

Bârfa și plăcerea din ea

barfa

Vă propun să faceți o paralelă între o pericopă evanghelică și un pasaj din Epistola Întâi a sfântului Ioan. Le recomand asta mai ales celor care încă nu au găsit ceva mai bun de făcut în viață decât să îi discute viața celuilalt, să îl judece și să nu contenească în a-și compara propria sfințenie cu nevrednicia altuia.

“Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei.
Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele.
Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele.”
Sfânta Evanghelie după Ioan (21 :15-17)

“ Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. ” Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan (4:20)

Dacă Hristos ar întreba: „Andreea/ Vasile/X/Y mă iubești?” iar respectiva persoană ar spune că da, dar urăște pe oricare dintre voi, se face vinovată de minciună. Nu-i iubește pe niciunul din ei…
Din această cauză, mă gândesc că e dureros să vezi câți din jur pot urî pe fratele lor, vorbindu-l de rău altora, făcându-i rău atât cât le stă și lor în putință și așa mai departe… Oare unul ca acesta îl iubește pe Hristos?

PS. Am postat fotografia aceasta tocmai pentru a atrage atenția asupra acestei GRAVE PROBLEME SUFLETEȘTI. Cel ce bârfește pe altul, nu îl iubește nici pe acela, nici pe Hristos.