Adânc de seară

seara-pe-mal-2

Când în adânc de seară vezi chiar rana
ce se-adânceşte-n suflet, neştiută
şi putredă de griji şi de uitare
se năruie în noaptea nevăzută,
vezi răsărind acolo o schimbare.

Când în adânc de seară amintirea
îţi dă bătăi de cap şi te-nfioară
de crezi că nu-i cu rost nicio povară
şi în uitare chiar ai vrea să moară,
ea şi mai tare o să vrea să doară.

Când în adânc de seară ochiul
ar vrea să-şi verse lacrima cea rece
şi să topească tot ce nu iubeşte,
tu aminteşte-ţi că ispita trece
şi-atunci cununa şi mai tare creşte.

Când în adânc de seară al tău suflet
ţi-aduce-aminte c-ai pierdut apusul,
nu te-ngriji de asta, caci ştii bine
că Domnul pregătit-a pentru tine
şi mâine asta, şi că-ţi aparţine.

Când în adânc de seară ochiul tău
albastru şi curat ca cerul mare,
se va opri din drum să mai privească
tot ce frumos chiar ţie ţi se pare,
tu fă-i pe plac şi uită-te în zare.

Când în adânc de seară inima
va vrea să spună cuiva că îl iubeşte,
Opreşte-te şi las-o să strecoare
Cuvânt de vindecare ce rodeşte,
în clip-aceea, chiar dacă te doare.

Când în adânc de seară rugăciunea
te va uni în cuget şi-n simţire
cu înc-un suflet plin de neputinţă,
tu lasă-te purtat de-acea iubire
şi-nalţă-te-n văzduh, spre biruinţă.

Când, în adânc de seară buza ta
şopteşte mlădios o poezie,
continuă în suflet să trezeşti
cuvânt de rugă, plin de apă vie
Căci ce-ai în suflet, aia-i ce iubeşti.

Când în adânc de seară Domnul tău
te va găsi în priveghere ne-ncetată
şi te va lua în braţele Lui sfinte,
să nu îţi fie inima mirată,
c-acolo vei trăi, în inima Lui mare de Părinte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *